Imi iau jucariile si plec… la munte!

Chiar daca multi ar crede despre mine ca sunt o persoana critica si uneori limitata, as tinde sa cred ca toate lucrurile astea vin din interesul meu deosebit fata de conditia umana si din dorinta de a le oferi celorlalti posibilitatea de a alege singuri.

Astfel m-am trezit pe culmile muntilor lucrand din greu atat cu oamenii ce impartasesc idealuri atat de diferite si diverse cat si cu propria persoana cu scopul de a-mi imbunatati punctele forte, de a deveni o persoana mai deschisa si mai receptiva.

Sunt aiurita, vorbareata, extrovertita, ametita, irascibila, enervanta si ma aprind repede. Sunt cel mai mic membru al echipei, dar nu astept un tratament special din cauza asta. Nu mai sunt un copil, dar imi place sa ma comport ca unul. De ce? Pentru ca VREAU si pentru ca POT.

Valcelul Claii Mici – Seaca dintre Clai… tura prietenoasa prin zapada multa

Ba, Hiike, da-te din vale.. Io ma uit in sus… ce? mmm da nu aici incepe povestea

Ma trezesc in tren, tocmai trecem de Nistoresti… hmm prea devreme..

Ceasu suna, 4.40 Ce, care cum? aa munte.. bleah.. arunc niste apa pe fata si dinti apuc rucsacu si la 5.07 insfac un metrou spre gara…
Dormitez pe peron, apare Furnicaru, apoi Harciogu si Marius, ne suim in tren, suntem expediati in vagonu de clasa 1, trenu pleaca la 5.45 si noi dormitam. Tocmai trecem de Nistoresti, Harciogul isi pune o parazapada… prea devreme.. adorm la loc.
Coboram in Busteni in jur de ora 8, ie caldut si burniteaza, mai luam 2 sticle de apa si o patiserie si incepem sa urcam spre hotelul Silva. Trecem de statia de telecabina, intram pe jepii mici directia Valcelul Claii mici (sau Claitei?) deja burnita devine o ninsoare palida.
Incepem sa luam altitudine si taiem o poteca noua in stratul de zapada proaspata. La un momendat Harciogu se opreste, ie cam pe margine sa scoatem…? io ..nu.. hai ..si pun un pas in rapa, aluenca zapada sub mine, fac juma de genoflexiune.. Harciogu.. grrr,Hiike.. Nu, nu ie okey.. am vrut sa fac asta 😀 ma adun la loc si incep sa bat poteca nitel mai sus de muchia vaii.

O pasiune, o distractie.

Bau. Eu sunt omul din umbra, anonimul pasionat. Nu prea ies in evidenta cu nimic. Iubesc muzica buna, fotografia si muntele.
Prima experienta montana a fost undeva prin generala, cu parintii si cu fratimiu’, cand am urcat pe Muntele Rosu, cred. Nu tin minte sa fi fost prea entuziasmat.

Acum 4 ani cred ca m-a lovit patima muntelui, cand am fost in Masivul Ceahlau. Atunci tura a pornit dupa ce cu o noapte inainte, am tras o betie ca in povesti intr-o vila intre Lacu Rosu si Gheorgheni.
Dupa alte cateva ture cu prietenii, m-am inscris in Pathos si la inceput am fost impresionat de asociatie. Am fost.
Cateva poze din turele pe care le-am facut le gasiti pe : https://picasaweb.google.com/vld.alexandru
Vreau sa-mi satisfac curiozitatea si sa-mi calmez sufletul. Vreau sa-mi vad tara, sa vad cum arata de sus. Voi incepe si un proiect personal de fotografie pe aceasta tema.